sâmbătă, 28 martie 2009

ora de pamant

Era firesc sa raman in casa si azi. Am zis eu de ziua mea ca o sa inceapa o ploaie de rahat, cumva ma pregatisem si`mi facusem curat in chakre, dar neica... urat, urat. trece luna si am devenit unul dintre cei mai devotati"mugurisaresciani" - nu mai consum prea mult. Ba chiar deloc. Da`l incolo de consum. As interzice si banii. Da... sunt egoist si carpanos si frustrat si ochelarist. Cum ar veni ma transform intr-un marxist post capitalist, pro carnivor, post ierbivor. Si mi`as fi zis ca "gata... nu mai ma incurc eu sa sar in capul suratilor (masculin pt surate?) de stanga.

De unde?!?

Ora Pamantulu = Ora in care s-a mai facut un gest pentru a se gesticula. Nu pricep. NU pot sa pricep. Filosofia, chemarea, constientizarea, demersul, progresul, limbajul. Pe de alta parte, asa cum ma laud de obicei, tind sa ma pozitionez anti. Giga contra, Contra nu face nimic. Stiuuu asta... dar nu ma pot controla. Adi non-mutu.

Nici macar nu mai imi construiesc discurs de Xanax, cum imi zicea andrei. Pur si simplu nu vad care e point-ul... si argumentele pe care le aud sunt... slabeeee.... rauuu.... au intrat ori in criza ori la apa, ori in pamant. Sa aud mai multe? Poate... Nu`s cretinoid sa nu admit nicio forma de explicatie. Dar sa fie de bun simt... minim-rationala. Nu... "poi sa dam un semnal/sa deschidem ochii/mai bine decat sau nu facem nimic". Whyyyy??? Frecam piciorul de lemn cu ph5.5 contra supraincarcarii energetice globale?

Sunt prea sarac la ora asta sa mai ma crizez eu din cauza unor minti, sa zic, diferite de a mea. Hai cu ora de pamant sau mai bine, hai dracu cu mp de pamant.

joi, 26 martie 2009

Ne-amintiri

As fi vrut sa imi fie viata ca in filme. nu toata viata... macar sa am parte de "clipe memorabile". pe vh1 e "angel", melodia... si ma simt asa foarte a la roberto benigni. si acum e la max. dat bitter sweet symphony. ambele te fac sa regreti ca nu esti vreun personaj cu viata interesanta. ooo daaa... reprosuri de gen "fa`ti TU viata interesanta" se arunca mai rau ca rosiile in AIG-istii mari. ma gandeam acu vreo 2 seri ca parte din stresul meu se "datoreaza" si faptului ca nu prea mai am amintiri. ceva foarte trist, posibil exagerat... o idee emo-letian dar na... Si mereu am vrut sa fiu imbracat ca aia din filme. what`s up with that?:) primu impuls nu era spre "de ce nu am o femei de mare ecran" ci... ce cul arata in toalele alea:)).

Superficial si eu sub ochelari. Mda... What would Jesus do?:)

luni, 23 martie 2009

Ma doare`n cot

Constat cu surprindere ca expresia "ma doare`n cot" nu e nici pe departe funny. Nici pe de`aproape nu pare sa isi construiasca o logica amuzanta, delasatoare. Ash. Cum ar veni cenusa upon my cot. Sau plague upon my bones. E totul de la criza. Criza mi`a provocat dureri de cot, dar spre surprinderea mea m`a lasat si elbow challanged. Wtf... bizar. A treia oara cand ma apuca durerea in cot. A treia oara cand in loc sa ma doara in cot, ma doare in cot. Durerea cotului este o durere nesimtita. Nici apriga, producatoare de scantei interne ca durerea de masea. Nici macar surda si gastrica ca cea de burtica. Nuuu... durerea in cot este o durere de criza. Nepasatoare, abulica, asa... lălâie. In cele din urma, o durere bleaga. Nu as fi banuit infinitele domenii afectate de panarama asta de criza (ca incep si eu s`o iau la misto). Dumnezeule... si tu cotule?? Parteaa si mai bizara este ca ne referim la cotul stang. Partea cu adevarat interesanta este ca eu sunt dreptaci. Si la vorba si la port.

De unde atunci, cvasiretoric intreb, "ma doare in cotu stang"?! Stiu... e vorba de munca de scris, de cum iti asezi mainile... De ce nu ambele coate? Ca na... ma folosesc mai mult de cel drept prin forta geneticii. Va spun sincer... nush ce se intampla, dar nici ironiile nu mai sunt ce`au fost:(

sâmbătă, 7 martie 2009

reinceputuri

se trezeste fara sa se gandeasca la ce a visat. stie doar ca o vena ii bate mai tare la tampla, iar mainile ii tremura. stie pentru ca se simte pe sine... pentru ca isi percepe realitatile fizice. ceva se intamplase cu o seara inainte, dar nu isi mai aducea aminte. prea mult alcool, prea mult fum, prea mult din toate. facuse exces, el... care se mintise de atatea ori ca ignora extremele. se ridica din pat, tampla inca ii bate. ceva pentru durere. o cafea si niste tutun. un dus. o informatie pe fuga. corpul isi reia monotonia zilnica. raspunde comenzilor pavloviene. spala-l, drogheaza-l si este ca si nou. se invechise peste noapte. ce dumnezeu a visat? ca de fiecare data este prea lenes sa isi ordoneze gandurile. incepe rutina. verifica usa. verifica lumina. verifica pulsul. e totul inchis. in lift se blocheaza. 3 minute. poate isi reaminteste ce s-a intamplat. avea nebunia asta specifica rasei: pastreaza cat mai mult, chiar si franturi de irational. degeaba. poate pe seara. oricum nu are de vandut decat avioane de hartie.

joi, 5 martie 2009

Slabiciuni, slabind in criza

Am reusit sa ma conectez din... a 4-a incercare. cred. mi-am cam uitat parola sauuu iar pap cuvinte si litere... ca imi este foamee... ca este criza... ca e porno portofelul. Vroiam sa scriu frumos despre cei care asculta muzica in metrou la casti si se bataie. Imi plac oamenii astia. Par autentici. Dar... cum m-am conectat din a 4-a incercare, ca am papat litere, ca am uitat memoria, ca e criza, ca sunt sexy-mangalianul... O sa scriu alta data. mai des. ca iar uit parola si parca vad ca o sa uit.

luni, 2 februarie 2009

Aci, fac ce vreau






Carla Szabo, designer de accesorii, vorbeste despre ce inseamna job-ul ei.

"Fac parte dintr-o industrie creativa care are aceleasi mecanisme ca orice alta afacere. Produsul face diferenta dintre ele. Eu vand design, designul meu", a declarat Carla Szabo.

Propria afacere o are din 2002, iar ca investitie initiala designer-ul recunoste inceputul minimalist: un computer si o planseta la care lucra de acasa.

"Partea mea de creatie aduce pe piata un tip nou de produs, cu o abordare noua dar nu neaparat nonconformist. Eu il consider unul logic si conformist adica conform unui anumit stil si mod de gandire", a precizat Szabo.

Greutatile intampinate au fost in raport cu clientii, asa cum dezvaluie designer-ul.

Exista in acest sector impresia ca cel caruia i se solicita un serviciu este singurul responsabil de reusita sa. Asta inseamna ca nu exista reciprocitate in respectarea promisiunilor si foarte rar gasesti la acestia conceptul de echipa. Este o continua lupta pentru respect si corectitudine in parteneriatele din cadrul comenzilor de design.

Piata accesoriilor „hand made" in Romania este la inceput de drum, fiind una incompleta si imatura, iar pentru reusita in acest domeniu trebuie multa autodisciplina. Cu toate acestea, designerul are peste 170 de modele diferite care se afla in productie, toate beneficiind de o clientela la fel de selecta ca si produsele sale.

Eclectica in design, Carla Szabo este precisa in a-si indetifica tipul fidel de consumator - cel pasionat de jocul dintre spirit si materie.

duminică, 14 decembrie 2008

Doamne ajută

"Doamne ajută" s-a zis. Oprişean, boc, geaonă, mitrea, nastase, videanu, elena, blaga.
"Doamne ajută" au zis şi ochelariştii care scriu din când în când pe blog.
"Doamne ajută" cred că a zis şi Isărescu după ce a văzut pe cine are prim'ministru.
"Doamne ce ma'am ajutat, hă, hă, hă" sigur a zis Băselu.
"Doamne chiar daca nu cred in tine, ajuta'ma" banuiesc ca si-ar fi soptit iliescu.

"Doamne ajută" cel mai bun slogan al crizei. Un vot pentru criza este unul pentru redemptiune.
Suntem o natie cu frica lui Dumnezeu.
Doamne ajută.