Despre fata nou venită în clasă

Azi doamna învăţătoare ne-a prezentat-o pe fata cea nouă. Eu nu am văzut-o când a intrat cu ghizdanul în spate că eram în ultimele bănci aruncând cu avioane în Diana. Doar ştiţi şi voi. Cum să-i zic fetei că o plac dak nu o necăjesc? Pe fata cea nouă am auzit că-o cheamă IRENE. Sunt puţin mirat. Un nume cam deosebit. Nu Irina... Nuuu... Irene. Cu e. Ascuţit? Parcă aşa ne-a zis la ora de franceză. Că se aude e-ul doar dacă e ascuţit. Ea pare să nu fie totuşi ascuţită. Ba din contră. Observ nişte forme ce nu au nimic din ascuţime ci doar rotunjimi. Frumoase rotunjimi aş spune. Faţa de colegele mele care nu prea au... pot spune că sunt chiar binevenite într-o clasă plată. Ba chiar unele fete tot şoşotesc că Irene ar avea nişte desene pe ea. Cum aşa?,întreb eu. Cred că sunt făcute cu pixul, îmi răspunde bosumflată Diana. Când au aruncat cu apă în ea, căci doar ăsta e modul în care ne declarăm admiraţia noi băieţii, nu s-au luat. O fi vreun pix din ăla profesionist că nu se mai şterge după ce ai scris cu el, zic eu rânjind. Sunt doar geloase că nu mai aruncă nimeni în ele cu avioane. Ce să mai vorbesc de stropit cu apă... Irene are un zâmbet înţelept de parcă ar fi văzut tot ce era de văzut. Parcă le-ar ştii pe toate. Dar eu cred că nu e sigură de nimic. Poate asta o însemna să le ştii pe toate. Nu s-ar zice că îi este frică să iasă la tablă să rezolve problema. Nu pot să cred că nu ştie s-o facă. E simplă. 1+1=... ? Poate zice că e prea simplă şi nu vrea să lasă impresia că are veleităţi cu simplul? Ăsta e un cuvânt pe care l-am auzit recent la doamna învăţătoare şi care spun eu că are noimă. Şi sună şi aşa... mai pentru fete cu zâmbetul trist. Şi totuşi când doamna învăţătoare insistă să iasă în faţa clasei, Irene mai are puţin şi plânge. Cred că o să-i scriu pe un bileţel că 1+1 face întotdeauna 1. Cu asta sigur o s-o impresionez.