duminică, 13 iulie 2008

Îndoiala perpetuă a numitului elf

Da nu am mai scris. Strânsul cerc nu a sesizat nimic în instanţa figurilor geometrice şi capul meu pătrat nu a dorit să se acopere de cuvinte neînţelese. Nici simţămintele nu au fost cine ştie ce puse la încercare. După cum naratorul a înţeles urmează o curbă descendentă în panoplia psiho-motrică a imaginilor din statul-mers. Mai nimic nu s-a întâmplat în ultima lună. Mai nimic bun cum ar veni. Ceva ceva s-a întâmplat. S-a întâmplat cu un şugubeţ "a fost odată ca niciodată". Dar în rest, mai nimic nu s-a întâmplat. A fost o perioadă cuprinsă între neologisme şi arhaisme, regionalisme şi sfinţisme. Sigur unii o să imi spună că scriu ca alţii şi alţii o să imi vorbească doar din ei de parcă cineva s-ar simţi izolat în comunicare searbădă.
Nu ştiu cum să vă scriu despre mai nimic dar promit că o să încerc.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Spirit modest, ca de obicei :)) nimik peiorativ în apreciere...
Pune mâna şi scrie, ceapa ta de copil râzgâiat :D