M-am trezit ca de obicei destul de devreme, cum o fac destul de des, acum, ca soarele se incapataneaza sa iasa destul de repede afara. Tin minte vag ceea ce am visat peste noapte si in mod bizar crampeiele de vis se prind in continuarea semi-băutei de aseara. Incerc sa imi aduc aminte... stiu sigur ca era Elsa, dar va rog să ma credeti, ca nu mai prind ipostaza in care am vazut-o. Destul de frustrant. Vremea incepe sa se incalzeasca la televizor si eu incerc sa imi aduc aminte. Pana la urma amintirile e tot ce avem, amintirile ne chinuieste si eu dintr-o graba specifica si pe care o s-o detectati destul de facil, am uitat sa ma prezint. Asa se obisnuieste din cate stiu. Relationarea directa intre scriitor si cititor produce cu 23% sanse mai mari si/sau multe ca manuscrisul sa fie acceptat de editura si ii creste considerabil valoarea de taraba. Poate credeti ca glumesc... va asigur ca nimic nu este mai departe de ADEVĂR!
Mă numesc elfuldelamare sau delamareelful pentru a fi scrupulosi. Fac parte dintr-un proiect sociologic cu tente bahice: Casele Elfului. El se doreşte a fi recrearea universului de aur, transformarea spaţiului academic, alinierea la normele de conduita pierdute, reintoarcerea varstei glorioase, o şedinta de spiritism, un exercitiu maieutic, tricouri fara maieu, alcool fara grade, stres fara circumvolutiuni, metafore fara sens si directii fara cunoastere. Cred ca viitorii mei critici ca si cei trecuti ca si cei morti ca si cei in existenta ma vor interoga asupra seriozitatii demersului si asupra clarviziunii scriiturii. Ii asigur prieteneste ca voi lua in considerarea bucatile de minciuna interpretativa si la reeditarea manuscrisului le voi transmite calde salutari. Acestea fiind spuse tin sa multumesc fanilor si divinitatii. Fara ei, demersul acesta nu ar fi fost incununat de succesuri si lauri balauri. Iertata fie-mi netrebnicia si licentele poetice dar v-am mentionat-o pe Elsa, cea din vis, cea de la locul de munca, cea cu masuta joasa si haine de contrabanda... si nu v-am prezentat-o.
Ea este Elsa, membra fondatoare. Pentru cei care gandesc ca si mine, da, confirm, gagica e buna. Am cunoscut-o inainte de manifestarea Proiectului si pot sa afirm cu mana pe cel mai pretios organ ca am cunoscut-o degeaba pentru ca nu o cunosc inca. Poate nu veti fi de acord cu spusele mele, poate ma veti repudia, dar tineti minte ca din manifestarea conflictului lucrurile banale se pot transforma in perle ale genialitatii. Tineti minte doar daca aveti exercitiul memoriei, daca nu, sunteti niste perle de eterna fericire, imbuteliata manual sub obladuirea unei multinationale de lux. Cu ea am inceput pentru ca de ea imi aduc aminte. Elsa e o fiinta complexa dupa cum va asteptati. Are meritul de a fi sefa si privilegiul de a avea subordonati. Ea este blanda si sensibila. Are sani frumosi, colacei la talie, idei fasnete si lacrimi frumos mirositoare. A marturist membrilor fondatori ca ne astepta de prea multa vreme si prin intermediul nostru isi poate finaliza scriiturile avute in cap si traite cu inima. Imi place de ea. Mi-ar placea mai mult daca ar fi fost blonda cu craci pan in tavan, cu fund obraznic si perversitati usuratice. Dar mereu e loc de imbunatatiri. Elsa vrea marea cu sarea, vrea experiente si orgasme in talpi, la clitoris, pe peretii vaginali si in alte pesteri platonice (sic!). Genul de nomada de care eu nu sunt prea atras, cum bine stiti am haine vechi de secol 19. Dar felul ei de a fi nu-l definesc decat incantator. Atat cat am vazut-o. I-am zis, daca nu era nebuna, si va rog sa luati acest termen la modul cel mai hedonist cu putinta eram mai sfios cu ea, dar si mai putin fascinat. Fata de ea am sentimente amestecate (va las imaginatia sa zburde) cum am fata de mai toate femeile. Creatura ciudata dar nu fara un "vino incoace, du'te mai incolo". Elsa este ca o zeita care uita de ofrandele pe care i le aduci deoarece este prea absorbita in ambrozie (ca tot se facea referire). O zeita dependenta de simturi.
PS. ştiu, am promis mai mult dar zilele urmatoare revin cu alte consideratiuni despre Elsa, Raluca, Grossi. Stiu, "zeita" este utilizat ironic. Promit ca se va mai intampla.
PS1. Din ciclu' doar o muzică să vă pun ( DOMSVP), astăzi ceva coollll... riliii cooolllllll
PS2. Merge şi cu Elsa muzichia asta. Zău... ar putea fi ea printre note.
11 comentarii:
Nu m-am putut abtine... te invit sa vizionezi!
http://www.youtube.com/watch?v=2c7iUZk96vY
merci de link, oricine ai fi:)
jumate din text e pacaleala, restul e perfect. De ce? De fapt, eu nu am erectie la blonde si craci pana-n tavan. Mie Elsa imi ajunge!!!!
cristi spune ca uitarea e importanta.
L'oubli détient le pouvoir et le sens du secret.
[Maurice Blanchot]
Extrait de L'Attente
Eu vad sensul uitarii in moarte:
A l'oubli succède l'indifférence de l'oubli comme un écho muet qui prolonge la durée et augmente l'espace de l'oubli.
[Jacques Ferron]
Extrait de L'Amélanchier
Cica uitarea nu exista - spunwe cristi, e doar dorinta noastra....
:))
navala intelectualilor francofili, filiformi:)
sa fie intr-un ceas bun elso cu replica si dak mai scriu preteni de`ai lu matale cand va descriu p blog, zau dak nu va descriu si alta data. sa vieee lumea zic, lumea sa invie, sa va zic vie lume:)
aaa, si dak ruxi vrea sa scrie mai mult, promit ca scriu si despre ea:)
cat de penibil! o narcisista si prietenul ei poliglot se iubesc pe un blog. luati o camera :))
ce imi placeeeee.... lumeee, lumeeee... veniti de va incaierati, iubiti, beti, treji, cu cosite si beteala in par. mie imi place maxim de voi toti si mai putin de mine, dar imi place si mai mult de voi toti si mai putin de mine cand eczista verbe frumoase:)
naspa blog, a lu' carbral e mai misto. ( ma refer la blog )
cabral are blog???
mie mi se pare dragutz si asta, dar cel my tare e al lui marius.. imi place la nebunie, cu muzik nu prea sunt de acord, dar, in rest, il aprob intr-u totul, si toate notitele par a avea un strop de ironie, dak nu ji my multi.. pe al lu cabral nu l-am vast, dar kiar nu cred sa fie my bun... si sunt sigura k nici vokbularul lui nu e atat de elevat k al lui melting, deci toate cele bune (:*), kiar dak e atat de tarziu... abia aq am dat de el... de al, adik de al elfului, k pe al lui marius il stiu de my demult..
Trimiteți un comentariu