Déjà vu

Iarăşi am visat. Imi aduc aminte ca în fiecare dimineaţa cum am trecut pe acolo, prin vis, unde sunt mereu mult mai mult. Eram în Deltă, pe un vaporaş, în care am luat cina. O afacere de familie, cu servirea cam neprofesionistă; o domnişoara care alerga ca un titirez printre mese şi care m-a lăsat să aştept ceva vreme (cât oare a fost în trezire aşteptarea?). Era tipul de vaporaş motel în care puteai să îţi faci sejurul în Deltă, fără să îţi prinzi văzul în chinurile asfaltului. În vis la mine îl admirai pe Băsescu pe un mal care se contra că vreun adversar politic, prieteni ai mei ce innotau într-o apă mâloasă, plină de ierburi şi alte lighioane ciudate, aproape traşi spre hăul verde închis. Era noapte în vis, aşteptam să plătesc cina, titirezul mă trata cu indolenţă (nici in vis clientul nu este stăpân). Reuşesc într-un târziu să mă achit, o notă încărcată, nu las bacşis. Mă hotărăsc să cumpăr afacerea, sun acţionarii şi îmi trag majoritatea acţiunilor acestei firme de plutit într-un mediu familiar/familial. Intru peste patroni aşezaţi la o discuţie serioasă, îi iau prin surprindere cu noua veste. Sunt dezarmaţi şi puţin furioşi: "E o afacere de familie. Vei strica atmosfera dulceagă rustică pe care o avem aici. Ne ştim între noi. Acum ajungem să devenim doar produse ale unei societăţi de consum. Ne comercializezi când noi nu vrem asta". Le-am spus să stea calmi, nu inteţionez să le schimb targetul vreau doar să potentez afacerea, să o imbunătăţesc, chiar să cumpar al doilea vaporaş, ştiţi din acela cu aburi şi o roată mare în lateral, ca în Tom Sawyer. Titirezul m-a privit cu alţi ochi după aceea, eu ca un fraier am ajuns să mă gândesc la ea. M-am dus la mal pe o plută, înghesuit între alte trupuri puse alandala.
M-am trezit ca în alte dăţi destul de bine, am mai iubit încă o dată. Am uitat din nou chipul şi acum sunt dulceag melancolic. Pe balcon este o dimineaţă de care îmi amintesc cu plăcere. Şi atunci mă duceam la şcoală după ce visasem un frumos titirez.