Aseară am fost izbit în nări de un miros de tei. Am stabilit că ăsta e parfumul Bucureştilor, nu ar trebui să existe un altul. Am stat câteva minunte să mă dumiresc până când am ieşit pe balcon. Foarte interesant momentul. Şi mai fascinant acum este că mirosul pare să se fi diluat, de parcă numai seara se încumetă să intre pe ferestre larg deschise în apartamente prăfuite. Sau poate era regina nopţii? Da, ştiu, queeny, pt cei cărcotaşi dar să mă lovească mirosul ăla în fiecare seara, aşa pe neprăgătite, să mă surprindă în cele mai banale momente, zău că merită. Tot mai prind pulsaţii ale unui tablou trecut, mici momente ce îmi aprind beculeţe ale unor amintiri plăcute. Bă o adiere de vânt de dinaintea furtunii, ba un miros specific al vremii de afară, ba o esenţă de iarbă proaspăt tăiată sau una de "după ploaie". Sunt nişte momente drăguţe prin cretinismul lor simplist, da... poate asta mă carcaterizează uneori, cretinul drăguţ, dar ce să facem dacă avem mirosul fin?
Sigur există mirosuri şi mirosuri, miros de cartofi prăjiţi, de haos şi dezordine prin dulap, mirosuri mai puţin plăcute, sunt şi altele, ştiu şi eu cum ştiţi şi voi. Rămân pentru preţiozitate la cele plăcute. Mirosul de cafea, mirosul de după sex, mirosul de creier ars de prea multă odihnă sau mirosul ameţit al unui fum tras pe balcoane.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
15 comentarii:
Miresme banale, atat de familiale, incat le trecem cu vederea deseori si, totusi, cum reusesc ele se ne schimbe starea de spirit si cat de necesara este, uneori, prezenta lor...
mirosul camasii/tricoului lui. ala bate topul meu
iar cand ma doare capul, nimic nu prea are miros ..
Elfule, ma surprind deseori trezita de mirosul teilor din Cismigiu, incat am chiulit de cateva ori de la birou, tocmai in ideea de a ma lasa ametita de dezmotirea lor... Iar cand mi se intampla sa uit de simturi, pentru ca ajung sa mi se para o normalitate, deschid pagina ta si-mi reamintesc de flori, de mare, de vaz si auz, miros si traire... Banuiesc ca este unul dintre scopurile tale de a fi printre noi :)....
dar domnita, aista e scopul meu. sa va incant, sa va supar si sa va fur simturile:)
bine ai venit pi blog la mini, oricine ai fi tu:)
Mi s-a spus de curand ca-mi miroase parul a cirese... Am replicat, desigur- patetic ca "e noul Pantene". Dar gandindu-ma mai bine, am patruns in profunzimea-mi ce o credeam sterila de multa vreme... Exista oare un miros al parului, al obrajilor, al... nostru...? Prea putini ne obosim sa "gustam" alt miros in afara parfumurilor de la hoti al caror estenta este, de fapt, o copie infidela a originalului... Cata ticalosenie din partea mea sa-mi acuz propria persoana, si poate,implicit si pe tine, elfule!... Vrei sau nu, tot o sa ma ierti!...
nush ce e de iertat. nici nu stiu cum va miroase parul, pt a te confirma ori ba, in caz ca ai nevoie de confirmari:)
oricummm la ce foamne de comentarii am... orice e bine venit:) sunt un superficial care miroase acu a prea multa caldura:)
sa mai vizitezi frumosul blog:))
Tie ti-e sete de comentarii, iar mie de liniste... Asa ce mi-as dori sa scap de galagia din mine...
Te las acum cu frumosul tau blog, sa furi si sa daruiesti simturi oricui le are, oricui ii lipsesc...
domnitaaaaa:)
va astept si la alte comentarii zau asa. si pt ca preferam calitatea asa cum pretuim si cantitatea:)
numa bine doar tu:)
mmmmm
ai avantaj. ma stii si je nu te stiu:(
Mi-e greu, daca nu chiar imposibil sa ma ridic la nivelul calitatii scrierilor Dumneavoastra, domnule, motiv pentru care ma retrag in glorie :), alegand sa va citesc din cand in cand "din umbra"...
ironia nu este decat o pana pe o palarie rafinata:)
ti astept si mai putin discreta:)
Citeam mai sus acum... Cred ca ironia apartine celor care nu au curaj sa aprecieze o calitate sau celor care nu au suficiente argumente atunci cand sunt dornici a te judeca. Din nefericire, ea nu se inscrie in portofoliul-mi bogat in defecte... Imi permit sa-ti dau o povata... Fii mai increzator in ceea ce faci, spui sau gandesti, fiindca nimeni in afara de tine nu-ti poate contura adevarata valoare. Numai bine!
domnisoaraaa:))
dar zau ca nimeni nu m-a judecat in termeni atat de favorabili pan acu pi blog:)
is magulit, chiar daca vine de la un anonim, caci si elfii ca si oamenii sunt sensibili la aprecieri:)
numa bine si dvs, si cum ti-am spus, si la alte comentarii pe alte posturi:)
me thinks me going to puke !!
mereu povestesti de mare, de valuri si nisip si soare pe care le ador. dar acu ca ai amintit de mirosul de tei, vreau sa iti amintesc (pentru ca tu sa ma invidiezi putintel) ca Iasul e plin de poezie, concert de pasarele si tei. te astept la povesti la poalele teiului marelui Eminescu.
Anul asta am avut prima data senzatia incredibila ca Bucurestiul miroase a tei... cam pe cand postai tu asta, intr-o noapte cam tarziu, ma intorceam de undeva din lume, iar primul lucru care m-a izbit, la propriu, cand am coborat din avion, a fost mirosul de tei, care era peste tot, parca si oamenii erau parte din el... si ma miram cum de pot fi ceilalti atat de indiferenti. Uite ca nu erau...
Trimiteți un comentariu