Wheel of time

Am avut de atâtea ori status-ul acesta încât pentru cei care ştiu ce îmi poate pielea, va fi un relativ calvar să treacă prin acest post. Cum ne spune cartea, nu există nici începuturi nici sfârşituri, dar exista un Început.
Wheel of time este o poveste ca oricare alta, şi ca orice poveste m-a acaparat şi m-a înghiţit, dându-mi posibilitatea să iau parte ca spectator angajat la un univers absolut fascinant.
Wheel of time s-a construit ca o sintagmă simplă, cel puţin în logica mea, ce acoperă sensul profund al existenţei. Nimic nu este etern, nimic nu este static sau sigur.
Wheel of time îmbracă suişurile şi coborâşurile, the good times and the bad ones. Totul trece, nimic nu rămâne, cum ar zice anticii. Ea este de destinul, fie că îi acceptăm logica sau nu, fie că îmbrăţişăm această paradigmă a prizonieratului sau nu.
Cum ziceam, în primul rând Wheel of time este o poveste. Există mii de motive pentru care se lecturează o carte: de la curiozitate la confirmarea unor idei, de la îmbogăţirea bagajului cultural la obişnuinţă aproape mecanică. Apetitul meu pentru poveste, nu numai pentru această ci pentru orice alt univers, pleacă din intima mea convingere că realitatea nu îmi poate oferi atât de mult cum o pot face paginile unui construct de acest tip. Sunt opinii şi opinii, cum că ar fi uşor să creezi un basm de anvergura asta, că nu există decât un schelete tip peste care sunt adăugate fibre şi muşchi şi organe deja preexistente. Fără nici o îndoială, Wheel of time respectă rigorile unei poveşti cu personaje arhetipale, cu acţiuni şi psihologii facile. I dont give a fuck... Nu citesc pentru a mă forma spiritual, prefer sacra ignoranţă uneori. Citesc pentru a-mi antrena simţurile visului. Nici cultura nu o preţuiesc atât de mult cum fac, naivul de mine, cu imaginaţia. Ţine de psihismul fiecărui, ţine de valorile pe care ni le construim. Şi nu în ultimul rând, ţine de plăcerea desprinderii de real. Nu fac apologia închipuitului, dar să alergi cu eroii, să guşti magia, să îţi permiţi fie şi un moment a te lăsa purtat într-o poveste... merită. Poate e un caz, la fel de simplu, de bovarism sau poate doar este viziunea unei minţi necizelate, nerafinate de subtilităţi. Dar să vezi cu ochii minţii acel univers... merită.

Am terminat cele 11 volume apărute pe la noi, şi acuma recitesc volumul 3, tradus după amar de vreme. Am găsit o plăcere tipic puerilă de a străbate aceleaşi drumuri şi mai mult decât atât, de a cunoaşte chiar şi dilemele eroilor la acest punct. Le ştiu răspunsurile pentru că i-am însoţit până aproape de final, îmi frec mâinile de bucurie că plăcerea închipuirii nu s-a diminuat deloc.
Maniac, neserios sau doar caz irecuperabil. Accept cu rânjetul pe chip orice epitet măgulitor atâta vreme cât voi sunteţi aici şi eu sunt acolo.