Că ieri nu a fost o zi bună
Că am făcut o greşeală să îmi iau ditamai sandvişul la mine
Că nu a fost o mişcare inteligentă să nu-l termin
Că m-am pierdut în povestioare
Că mi-am adus aminte de mine
Că de acu încolo o să cenzurez limbajul de ghenă
Că lunea este mai mereu o zi dubioasă
Că am jucat slab şi că numa Noi ne bucurăm la o remiză
Că sunt un romantic în sensul că noaptea defulez cel mai mult înainte de vis
Că uneori ludicul se justifică pe sine
Că ajut interesat să-mi justific tarele
Că uneori pierd prea mult timp
Că împrumut doar din defecte
Că îmi sunt cel mai dezinteresat critic
Că nu am un sens şi nici o direcţie
Că îmi place să construiesc castele de nisip taman la malul mării
Că îmi ofer prea puţine răspunsuri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Mie ... mi se pare ca esti un sufletist fara limite, care isi alege un rol greu, neasumandu-si riscul pana la capat. Povestea ii frumoasa, in sine, atat timp cat ramane la nivelul fantasticului, numai ca involuntar se amesteca si cu realul. Se cauta vinovati? Nu, se cauta raspunsuri!
Tu eşti emo dar nu vrei sa recunoşti.
Cred ca mai putin partea cu tăiatul...
poi nu orice om e emo. altfel ne faceam toti robotei, nu?
si reversul: un emo fara taieturi mai este emo?:)
Trimiteți un comentariu