Să discutăm de dragul vorbelor

Sunt Adi şi nu sunt bărbat. Asta tot o repet oricui vrea să intre în cap şi-n pat la mine. Eu sunt un tânăr, băiat. Un reprezentant al sexului tare când sunt digerate senzaţii gâdilătoare. Dar asta e o altă poveste. Pe scurt nu-s bărbat pentru că nu mă joc cu responsabilităţile. E filosofie de zaţ de cafea.
Astăzi vorbim de femei. Mă veţi întreba, Dar cum un nebărbat poa să vază femeia? Poi eu vă răspund că poate. Tre doar să îţi îndrepţi privirea, să îţi pleci inhibiţia şi să faci o analiză a la dexter faţă cu această bizară creatură. În mod pertinent nu procedăm la păreri inventate ci doar cuvinte neatent studiate.
Femeia este purtătoarea feminităţii. Îmi daţi în cap că vă servesc truisme. Ce să fac şi eu dacă m-am eerijat în ospătar al mesenilor neserioşi? Ştiţi ce este feminitatea? Un crac fain care se poartă sub o rochie vaporoasă (fără legături cu navele de asalt ale imperiului romulan). Feminitatea este si atunci cand din ras o dai in plans (in lacrimat sa nu intelegeti boceala) si senzatia produsa este una de induiosare subita. Femeia este cea care poseda acel joie de vivre prin intermediul caruia aluneca deseori in mici tragedii si drame. Ele sunt desigur asumate ca trăiri extatice. Pentru a cominte sacrilegiul suprem zic că acestea sunt echivalente momentelor de dota.:=). Tot o retragere în altceva ( în fine, în cazul dânselor în altcineva). Dar motivaţia e tot uitarea de sine. Sunteţi libere să aruncaţi cu ce vreţi dacă împărtăşiţi aceleaşi credinţe. Feminitatea este puternică până în momentul când se updatează ultima versiune de antivirus şi sistemul îşi revalorifică folderele. Feminitatea este cu certitudine umor şi bună dispoziţie, este bruscă iritare şi de multe ori semn de întrebare pt ceilalţi. E fragilitate după cum bine ştiţi. Dar nu e o fragilitate de bibelou de porţelan. Mai degrabă aş compara-o cu baletul pe gheaţă. E fain pân la sfinţi fără să dăm în gay-isme dar şi când pici te cam doare. Un fel de echilibristică pe sârmă. Joc greu pe care femeile îl practică. Nu e o fragilitate apriori ci una determinată din modul în care se înţelege căutarea. Nu aş zice ca în desene că n-am încredere într-o creatură care sângerează timp de 4, 5 zile şi nu moare. Au contraire, aista te face să te gândeşti că au o relaţie privilegiată cu thanatos. În mod sigur îl seduc şi pe el, un biet înger cu frici ca noi ceilalţi. Apropos de seducţie. Doar o femeie ştie cum te îmbârlige aşa de tare încât să crezi că tu ai sedus-o. Lucrurile nu prea stau aşa. Cum ziceam, ne fac uneori aşa de ridicoli în înfoiala noastră de păuni fercheşuiţi încât zău de bănuim ceva. Îmi puteţi spune că un bărbat ştie să cucerească, femeia capitulând necondiţionat şi devenind aşa de maleabilă de parcă toate cuvintele ar fi lipsite de sens. Se întâmplă se întâmplă. Ştim. Ba chiar cunoaşteam. Dar nu aş zice că e o regulă în care noi reglăm regularea. Sigur ele caută să fie puse în faţa barbatului. Nu putem schimba paradigma. Dar în nemernicia mea, tind să acord femeii mai multe calităţi decât bărbatului. Mai ales pentru că ăştia sunt atât de mulţi şi ele atât de puţine. Normal să ţinem stindardul sus minorităţii selecte:)
Nu în ultimul rând muierea este inteligentă. Dar... repetând eroarea, tot susţin că în jocul dânsei îşi pierde din vedere autoconservarea şi pentru a gusta momente de fericire devine tributară melancoliei eterne. Nu e deloc greşit. E doar o altă perspectivă. Ele când se joacă, sunt detaşate până în clipa în care se lasă furate de joc. Cel puţin aşa bănuiesc je. Femeia nu este o enigmă sau o neînţeleasă.
Nici pe departe nici pe aproape.
Eu am înţeles femeia dar asta nu înseamnă că sunt şi în acord cu dânsa:D