marți, 17 iunie 2008

Prolog

Semnele arătau ceea ce Aedris ştia de la început. Corbii deja urlau a bocet. Nimeni nu i se putea opune, nu acum când era îmbătat de atâta putere. Simţea bucurie atunci când şiroiele de sânge se îmbibau în pământ, nebunia dansului de săbii şi urletele coifurilor frânte. Satul fusese slab apărat, doar câţiva fermieri cu mai mult curaj decât pricepere. Ieşind din pădure plecase cu un gând sumbru, al unei înfruntări uşoare. Acum zâmbea crud, apreciind efortul mişeilor de a-şi amâna moartea. Ce vroiau să demonstreze? Că ştiu jocul tăişului de sabie? Era singur, cum îi cerea rangul de Făuritor. Nu avusese nevoie decât de câteva clipe pentru a trece de întăriturile construite în grabă, jucând aceeaşi piruietă a morţii, cântată de atâtea şi atâtea ori. Săgeţile îl ocoliseră, le ştiuse înainte să fie trase, dorinţa. Moartea naşte moarte... sătenii încă nu aflaseră acest stih. Se împotriveau în van, luptând întru propria pieire. O sabie ruginită spartă în apropierea sa, alta şi apoi alta. Ce mult tânjea după sunetul oţelului călit. Un zumzet al haosului. Ce glorie era într-o rugină? Poate că nu fusese o alegere ideală dar avea nevoie să desfacă viaţa. Şi cel Dintâi făurea Pieirea fără moft, fără orgolii. El trebuia doar să ucidă. Spaimele lor îl înzestrau, îi dădeau putere, urletele deznădăjduite îi compuneau epopeea celui Dintâi dintre aducătorii de moarte. Gânduri răzleţe în timp ce dansa printre morţi.
Clopotele templului încă se mai auzeau când totul tăcuse. Nici plânsul copiilor, nici urletele bărbaţilor, nici tânguiala femeilor... totul tăcuse, doar clopotele leneşe se unduiau încet şoptind primejdie. Îşi şterse sabia de un chip murdar şi se aşeza la poarta templului. Ce imagine dezolantă. Coifuri stricate şi săbii ruginite. Morţi fără să ştie prea bine, unii târându-se prin bălţi de sânge, alţii stringându-şi ultimile blesteme. Casele mici, băgate una într-alta, sărăcăcioase la fel ca şi trupurile pe care le lăsaseră tribut. Ştia prea bine că toţi cei atinşi de întuneric se vor odihni curând. Spre moarte ca şi spre viaţă plecau plângând. Ştia acest tablou cum îşi ştia propriul chip. Nu era nimic nou, nimic care să îl reţină prea mult. Încet se ridică, îşi strânse mantia mai aproape, de parcă focul morţii nu-i alungase frigul din oase.
Doar nişte suflete sărăcăcioase. Ultimul gând înainte să uite.

13 comentarii:

Anonim spunea...

Scuzaţi-mi incultura, domnule Elf! Să fie vorba de Dota, povestea aia în buclă, nesfârşită, cronofagă şi delirantă??? :)
Sunt curios cum arată un Epilog, pentru k nu există prolog fără asta. Părerea mea =))

elfudelamare spunea...

te scuz te scuz. un suflet prea complicat pentru povesti prea simple. epilogu il vezi cand povestea va fi fost spusa.
Si de unde si pan unde Dota? E ca si cum l-ai confunda pe Plesu cu Badea... zau asa:D

Anonim spunea...

Comparaţia ta îmi aduce aminte de ce faci tu când nu faci nimic. Iar prologul suna a filmuleţ de joc. Stai calm, ştim cu toţii că nu faci numa' Dota :))

Anonim spunea...

Apropos! Cred că ştiam pe la 3 ani ce e ăla un epilog, doar k explicaţia pt tine se cere: Dota-epilog, epilog-Dota... you know! Nu-l prea văd. Dacă vrei detalii, sună-mă :))

elfudelamare spunea...

Daca te referi la filmuletele de la blizzard nu ai nimerit-o. In fine, nu ca ai avea de unde sa cunosti, tu stand de la 3 ani sa citesti monoloage si epiloage si multe multe multeee cuvinte. Asta cu never ending story, constiinta dota, aduce a viziune futurista a navelor spatiele... e din putul gandirii scremute si te iert usor. Treaca de la mine. Si in marinimia proverbiala iti raspund la 2 comentarii doar cu unul.
Si daca tu nu vezi... Nu inseama ca nu existaa.... ce axe-ul meu(sic) aduci a post mo mo asa...

Anonim spunea...

Scumpete mică! Crezi că dacă arunci aşa cuvinte citite în prag de Bac au şi sens? cam ce crezi matale că e post mo, dacă nu te superi? Şi dacă tu crezi că ai dreptate, chiar ai, în paradigma lui Gorgias. Dar deh, sofiştii ăştia habar n-aveau de "tezele de la Mangalia" şi de pişatul contra vântului. Dacă nu văd ce vezi tu, nu înseamnă că tu vezi ce văd eu. Ochelaristule! :D
te iubesc

elfudelamare spunea...

persisti in sfiosenie. iti dau dupa Jean Baudrillard ca nu sunt eu nici inventatorul dota nici al post mo. pay attention: nu teritoriul precede harta ci harta il precede si il genereaza. post mo este deci apetenta pt inchipuit in detrimentul concretului si inversarea logicii realului. cand tu imi zici ca nu vezi sensul epilogului dota, dota epilogului eu doar constat nu acuz post mo-ul din tine. Dupa cum stii, si eu sunt unul.

Anonim spunea...

Eşti cu capul!!! E clar, aici ne despărţim. Cum dreaq să preceadă harta teritoriului? In fine, eu recunosc că spun truisme de genul: "postmodernismul nu poate fi definit". Dar tu! Oh daaa. First: defineşti cu siguranţa elefantului în magazinul de porţelanuri! Second: defineşti aiurea. Ştiu, o să mă întrebi: "cum de definesc eu aiurea, dacă nu există definiţie?" Iar eu o să-ţi răspund cu aceeaşi mefienţă a metatextului cu care ne-a învrednicit Lyotard: "Dacă gândirea ta e o rupere (a se citi o ceartă) cu modernitatea, atunci da: matale eşti mai degrabă şi repede vărsătoriu de postmodernism în capul trecătorilor." Sensibilitatea postmodernă nu boceşte pierderea coerenţei narative (sau narativului, dacă preferi) mai mult decât pierderea fiinţării. Aşa că inversarea logicii realului pe care o invoci e doar dezintegrarea elementelor narative în combinaţii lingvistice nenumărate şi eterogene. Asta-i tot! Hai să-ţi dau un exemplu: ia-l pe James Joyce (să zicem "Portret al artistului la tinereţe"). Ce face el, în calitate de postmodern? Promovează neplăcutul printr-o formă frumoasă în sine, babardind ceea ce Kant (alt şmecher) ar spune că e consensul asupra gustului (vezi şi Bazele metafizicii moravurilor... îţi fac şi biliografie de vară). În fine, cel mai bine o spune "părintele" Lyotard şi la el tre' să ne raportăm, fără pretenţia exhaustivă de a fi înţeles schepsisul. Ăsta crede că ceva devine modern numai după ce a fost mai întâi postmodern. Funny, isn't it? Dar asta nu e harta ta care precede teritoriul. Nu te pripi! Îţi zic acum pe îndelete: E definiţie de tip "mănuşă întoarsă", în sensul că postmodernul e o repetiţie e modernului ca "nou". Prea deep? nu cred, mi se pare sublim chiar. O dorinţă mereu nouă pentru o repetiţie. Aşa că, am doar câteva recomandări pt tine: 1. aproximează mai clar în ce domeniu vrei să "dezbaţi" postmodernismul. 2. Lasă naibii pretenţiile de omniscienţă. 3. Poţi avea intuiţii bune, dar ele se suţin doar dacă le îmbraci în forme cognitive adecvate. 4. Citeşte prologuri şi epiloguri dacă vrei să afli k simţi perfect comun, lucruri pe care alţii le-au visat cu măcar un secol înaintea ta. 5. Postul tău e frumos în absolut, iar comentariul meu nu vrea decât să-i dea un glamour suplimentar. 6. Poate batem Olanda, iar asta e într-aedvăr o hartă care precede teritoriul... teritoriul sferturilor
a bientot

elfudelamare spunea...

"e doar dezintegrarea elementelor narative în combinaţii lingvistice nenumărate şi eterogene".
Doar banuiesti ca nu am cum sa las o asa lectie (a se citi incercare de a rationa cu un bufon-lucru curajos si manat de cele mai bune intentii) neraspunsa.
Tu imi raspunzi prin apelul la clasici pt a incerca sa definesti postmodernul. Eu iti raspund sincer ca devine o actiune desueta. Da, o sa imi zici merg din truism in truism dar post mo nu poate fi inteles decat in era noastra informationala, apeland nu la interpretari moderne ale frumosului si uratului ci prin relationare cu o seama de concepte mult mai dragi mie si straine tie. Putem avem amandoi dreptate, dar dreptatea mea este mai lojica. Sa revenim.:) Ia spatiul cibernetic, ia paradigma blogului, ia comunicarea real time, ia limbajul ca instrument ideologiazant. Tu te referi la un joc al cuvintelor si il imbraci in haina postmodernitatii. Mai grav, scoti postmodernismul din epoca ce l-a creat. Pt ca a fost creat. Vezi Gibson, vezi Tron,vezi Blade Runner vezi Spinrad. Imi zice de Lyotard dar il uiti pe Baudrillard. Acuma noi toti putem umbla rpd pe wiki si sa ne documentam dar mai important este sa incercam a rationa. Si ratiunea mea imi spune ca post modernismul este raspunsul revolutiei comunicarii si a spatiului virtual. Evident ca ne discutam pe planuri paralele, dar in postmodernism si paralele ajung la un punct comun. Pt ca post mo este transformarea privitorului in propria paradigma valorica.

Anonim spunea...

Dacă tu crezi că clasicii zac pe wiki şi nu în bibliotecă e treaba ta. Fă un efort mai mare totuşi...
Am cam obosit să mă joc cu tine k nu e prea fun. Hai să-ţi zic aşa. Alege-ţi, băieţică, un plan, un domeniu ceva (ex: filosofie, literatură, pictură, muzică etc.) şi apoi vorbim aplicat. Până una, alta, te complaci în nişte label-uri care ţi se par geniale pentru că vin din creieraşul tău. Dude! Cum încă nu te-am văzut pe OTv cu vreun sistem filosofic propriu, nu ştiu cum poţi să faci abstracţie de ce s-a scris pe tema asta. Ori te crezi vreun "atins"? Ce-aş putea io să răspund la chestia asta:"post mo este transformarea privitorului in propria paradigma valorica."??? Îţi mai vând acum încă 10 etichete care să se potrivească bietei tale sentinţe. Pe ce se bazează? Şi te mai dai şi junimist (sic.) =)) Cică îi zic de unu', dar uit de celălalt. păi dacă ştiai ce au spus nenii ăia nu mai bălăcăreai limba română. ce mai turavura, discursuri paralele, io zic "nuci", tu zici "cocostârc". hai c-am obosit publicul cititor cu exhibiţionismul tău deşănţat :))

elfudelamare spunea...

poi lojic ca nu m-ai vazut din moment ce esti la ora aia p antena 3:)
auzi la el, baietica:))... huooo... galceava inteleptului cu lumea ce esti, frizura proaspat atinsa de seriozitate. Ce am zis si ce-ai inteles:) Eu pe tine te suspectam micule dascal dar na... daca imi arunci mie pisica moarta eu nu ma joc cu ea:. Despre vorbit aplicat putem. Dar nu acilea. True. Plictisim. Aci iti cant celor 10 riposte. Inca neasumate dar cu siguranta deja pregatite:)

Anonim spunea...

Abracadabrante replici :))
Hai jos la o ţigară şi nu mai face lumea să creadă că ne luptăm pentru fata împăratului şi juma' de-mpărăţie.
Ai luat pâine? =)) =)) =))

EO spunea...

eu unde comentez, aici sau dincolo?> :)