Scriere în călduri

E atât de cald că acu dak ar exista o metoda simplă şi adecvată mi-aş da tăt paru de p mine jos. Mi se sugerează că mai bine m-aş face emo decât să mai scriu la blog. E atât de cald încât aş renunţa acu la atârnătoare (coae, cojones, testicule). Posesorii ştiu prin ce chinuri sisifice trecem la această dată când ceea ce atârnă îngreunează şi adaugă temperaturi în plus la cea existentă deja în straturile superioare ale proaspăt spălate corpuri, acoperite încă de par scurt şi creţ. Cum ar fi dacă am aveam sisteme de răcire ca la calculatoare?? Ştiu că un medic-doctor mi-ar explica cum că, fără cacofonie, corpul omenesc ar poseda aşa ceva. Dar în situaţie de criză. NU de călduri nesimţite. Ce înseamnă să ai un medic pe lângă tine. Mi s-a readus aminte că atunci când e cald, bijuteriile se lasă. Atârnă. Proporţional cu gradele existente. Acu ale mele ar trebui să fie în tălpi, cum zicea bancul. Numa că nu simt nici durere nici apăsare nervoasă că simţurile îmi sunt toropite.
Aş vrea să se inventeze chiloţii cu evantai, ventilator, nu cu freon că ajutăm la dispariţia rasei umane nainte de vreme.
Aş mai vrea să ningă la tălpi. AHa... de jos în sus.
Aş mai vrea.... să fiu în vamă acuu... să nu fie mulţimi neavenite ci doar gacici intelectuale şi cu picioare frumoase şi să beau mojito. Să fie mojito la discreţie şi să fie răcoareeeee.
cam atât.
Sărbători fericite.
M-aş da pe gheţuş în mangalia pe faleză cu punga.
Pârtieeeeeeeeeeeeeee!!!