De la o casă la alta

Fuck it. Nimic nu se compară cu statul degeaba în vamă. Mă refer la zi când oamenii ploii (aka corporatiştii) sunt răsfiraţi şi încă se dă o impresie de suportabilitate. Daaa, începu sezonu şi la orice ocazie, fuguţa acasă la mama, la păpică şi stat degeaba. Şi daa, îmi asum titlul de "băieţel al mamii" şi al dracu să fiu dacă nu is şi mândru de cestiunea asta. Lumea deja neavenită dar totuşi venită... pana meaaa... dar imi place pe zi. Plus că nimic nu se compară, cel puţin nu în sistemul de valori trândav al meu, cu statul degeaba şi uitatul ca bou' pe fereastră la mare. Pentru ca da... sunt un răsfăţat... de când au distrus boii pădurea, vaz din pat marea. Dacă ma uit cu atenţie ca is cam chior aşa în general. În particular sunt destul de atent la detalii. Pe seara s-a belit vama, după cum sigur aţi aflat, mulţi intruşi... prea mulţi şi aserţiunea asta e provocată şi de fiţele mele şi de imaginile trecutului cu o altă Vamă şi cu evident alţi oameni. Dar naa... timpul trece, elfu' se plânge, nisipul rămâne acelaşi şi aceeaşi este şi mirifica stare de băut o bere şi plimbat şi admirat poponeţe de domnişoare şi băgat picioarele în apă, fără să îţi aduci aminte dacă cineva şi-a băgat picioarele în tine (la propriu sau la figurat). Artificii în vamă, mirese în vamă, cocalari în vamă, mulţi mulţi bucureşteni în vamă. În vikendul ăsta a fost o vamă fără vamaioţi (excepţiile confirmă regula, după cum ne spune un truism).

Mi-a plăcut în vamă pentru ca îmi place să fiu acasă. Şi dacă ai un apartament plin de intruşi şi îmbulzeală ovină, tot îmi place că na... e acasă. Până la urmă nu te pune nimeni să stai cu mulţimile, poţi alege doar individele ividioase pe tine că eşti acasă:)